Politic

În sesiunea de primăvară 2024, Parlamentul Republicii Moldova a continuat să înregistreze probleme majore în ceea ce privește transparența decizională, conform unui raport al Asociației Promo-LEX. În graba de a adopta proiecte de acte normative, deputații au omis, în repetate rânduri, să respecte cerințele esențiale de publicare a documentelor și de consultare a părților interesate. Astfel, transparența decizională, un aspect crucial pentru un proces legislativ sănătos, a avut de suferit în toate cele 20 de ședințe parlamentare desfășurate în această sesiune.

Promo-LEX subliniază că niciuna dintre ședințele plenare din această sesiune nu a reușit să evite deficiențele de transparență. Acestea s-au manifestat prin nepublicarea documentelor aferente proiectelor legislative, cum ar fi rapoartele comisiilor, avizele autorităților sau ale Direcției Juridice, și prin nerespectarea termenelor legale pentru prezentarea recomandărilor din partea părților interesate. Dintr-un total de 128 de proiecte monitorizate, documentele necesare nu au fost publicate pentru niciunul dintre ele, iar în cazul a 84 de proiecte, termenul legal pentru consultări a fost ignorat.

Monitorizarea desfășurată de Promo-LEX a evidențiat că transparența decizională a fost afectată în medie cu 58% în această sesiune, cu valori variind între 31% și 100%. În 13 din cele 20 de ședințe, gradul de afectare a depășit 50%, ceea ce reprezintă o deteriorare semnificativă comparativ cu sesiunea parlamentară de toamnă, unde media era de 49%.

Cele mai critice ședințe din această perspectivă au fost:

• 28 martie: 81% afectare
• 21 martie: 65% afectare
• 16 mai: 60% afectare
• 6 iunie: 100% afectare
• 11 iulie: 74% afectare

Un alt aspect problematic semnalat de Promo-LEX este instabilitatea ordinii de zi a ședințelor plenare. În opt din cele 20 de ședințe, ordinea de zi a suferit modificări de peste 100%, afectând grav stabilitatea și previzibilitatea procesului legislativ. Cea mai extremă situație a fost înregistrată la ședința din 15 februarie, când rulajul modificărilor a atins 766%.

Modificările semnificative ale ordinii de zi au fost înregistrate la ședințele:

• 15 februarie: 766%
• 14 martie: 271%
• 25 aprilie: 275%
• 30 mai: 200%
• 4 iulie: 240%
• 11 iulie: 180%
• 18 iulie: 300%
• 25 iulie: 161%

Promo-LEX atrage atenția că un rulaj atât de ridicat al modificărilor denotă o lipsă de claritate și stabilitate în planificarea ședințelor, ceea ce afectează nu doar transparența, ci și calitatea dezbaterilor și a deciziilor adoptate.

Promo-LEX a subliniat în mod repetat necesitatea ca Parlamentul să îmbunătățească transparența decizională, pentru a asigura un proces legislativ eficient și pentru a consolida încrederea cetățenilor în instituțiile democratice. Organizația continuă să monitorizeze activitatea legislativă în cadrul Programului „Democrație, Transparență și Responsabilitate”, finanțat de USAID, cu scopul de a contribui la creșterea transparenței și la consolidarea interacțiunii dintre deputați și cetățeni.

Această monitorizare și raportare continuă sunt esențiale pentru a asigura respectarea principiilor democratice și pentru a preveni deteriorarea încrederii publicului în procesul legislativ. De asemenea, este vital ca Parlamentul să ia măsuri concrete pentru a remedia deficiențele identificate și pentru a asigura un grad mai mare de transparență și responsabilitate în sesiunea parlamentară următoare.

Luna aceasta se împlinesc 80 de ani de la încheierea uneia dintre cele mai importante operațiuni militare din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial – Operațiunea Iași Chișinău. Pentru societatea moldovenească, aceasta este, poate, și cea mai importantă operațiune din întreaga perioadă a acelui mare război, dacă judecăm după efectele directe pe care le-a produs asupra actualei Republici Moldova, dar și asupra României vecine. Este adevărat că, pe parcurs de 80 de ani, semnificația acelei operațiuni a suferit schimbări radicale, în funcție de datele istorice accesibile societății moldovenești la diferite etape, iar acestea, la rândul lor, au depins de interesele regimurilor politice care au gestionat acest spațiu. Iar aceasta a generat și continuă să genereze și astăzi viziuni diferite asupra acelor evenimente de acum 80 de ani. Despre efectele pe care le-au produs evenimentele de acum 80 de ani în perspectivă imediată, medie și lungă, dar și despre discrepanța de viziuni și influența ei asupra prezentului și viitorului țării au discutat participanții la dezbaterea publică „Efectele Operațiunii Iași-Chișinău la 80 de ani distanță”, organizată de Agenția de presă IPN.

Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că Istoria reprezintă studiul trecutului, mai exact a faptelor și evenimentelor. Studierea trecutului umanității și al societăților omenești se face cu scopul de a le reconstitui, a descoperi legitățile principale pentru a le utiliza în vederea interpretării adecvate a prezentului și proiectarea eventualelor evoluții în viitor. Respectiv, știința istorică folosește surse istorice, inclusiv diverse narațiuni, documente scrise, relatări orale, artefacte materiale pentru a descrie și a studia trecutul uman și relațiile cauză-efect ale evenimentelor și faptelor istorice.

„Dacă ne referim la Operațiunea Iași-Chișinău, ea s-a desfășurat în perioada 20 - 29 august 1944. A fost o operațiune militară strategică a Forțelor Armate sovietice împotriva Germaniei și aliatului acesteia România în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Operațiunea este cunoscută în literatura de specialitate și ca Bătălia pentru România sau ca Cea de-a Doua Ofensivă Iași-Chișinău. Prima nu s-a încununat cu succes pentru Armata Sovietică. Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud”, explică Igor Boțan.

Potrivit lui, Propaganda reprezintă acțiuni desfășurate sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. Pericolul propagandei este că aceasta este adesea folosită pentru distorsionarea faptelor reale în favoarea narativelor pe care le promovează.

Președintele Asociației Istoricilor din Moldova „Alexandru Moșanu”, Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, a menționat că anul 1944 a fost unul deosebit pe Frontul de Est. Au fost operațiuni militare desfășurate în primăvara, vara și toamna anului 1944. „Mai aproape de noi, Operațiunea Iași-Chișinău a intrat în această enumerare a șaptea. Era a „șaptea mare victorie a lui Stalin”. Către 20 august 1944, atunci când a început această operațiune, situația în Europa era următoarea – de pe 6 iunie fusese deschis cel de-al doilea front în Europa. Adică pentru sovietici a fost un nou respiro în ceea ce privește lupta împotriva Germaniei. Aș vrea să amintesc, de asemenea, despre insurecția locuitorilor din Varșovia, care a început la 1 august 1944. Rușii au fost cei care i-au instigat pe orășenii din Varșovia să se ridice la răscoală, ca până la urmă să nu-i ajute și să-i lase ca hitleriștii să distrugă această insurecție. Deci, asta era situația înainte de a începe Operațiunea Iași-Chișinău”, a spus istoricul

Anatol Petrencu a precizat că Operațiunea Iași-Chișinău a început pe 20 august 1944. „Un rol foarte important în întreaga operațiune militară l-a avut aviația. Operațiunea propriu-zisă a început cu bombardarea orașelor Iași și Chișinău. Aviatorii erau sovietici și avioanele erau și sovietice, și americane preponderent. Desigur, bombardarea a fost foarte cruntă, cu distrugeri, cu alte nenorociri”, a declarat președintele Asociației Istoricilor din Moldova „Alexandru Moșanu”.

Doctorul în istorie Dumitru Lisnic, cercetător la Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova, lector la Universitatea de Stat din Bălți, a spus că este vorba despre o operațiune a Frontului 2 Ucrainean și a Frontului 3 Ucrainean împotriva grupului de armate „Ucraina de Sud”, în care intrau atât trupe germane, cât și trupe românești. „Planul de înaintare și planul defensiv al celor două tabere era puternic afectat de lipsa de infrastructură. Linia de apărare mergea de-a lungul Carpaților Orientali până în zona din dreptul Iașului, după aceea trecea pe la nord de Iași, Orhei, ajungând la Nistru. Desigur, Nistru nu era o linie clară de defensivă din cauza faptului că sovieticii au reușit să creeze un cap de pod pe sectorul dintre Tiraspol și Răscăieți. Deci, problema mare era faptul că infrastructura românească din acea vreme nu putea aproviziona suficient trupele militare”, a menționat Dumitru Lisnic, autor al monografiei „Elitele Moldovei Sovietice. Recrutare, Rețele Informale, Identități Sociale și Etnice în Bălți, 1940-41; 1944-50”.

Potrivit cercetătorului, situația din Basarabia era și mai proastă și sovieticii au reușit o înaintare în culoarul dintre Prut și Siret, care era cel mai vulnerabil, pe motiv că mai la vest erau Carpații, teren deluros, la nordul Basarabiei erau platourile împădurite etc. Referindu-se la Capul de pod Șerpeni, Dumitru Lisnic a menționat că este vorba despre o înaintare care practic a izolat armatele de pe malul stâng al Prutului, mai ales Armata a șasea germană, care se afla în partea de nord-est a Flancului româno-german. „Această înaintare, combinată cu înaintarea de-a lungul Prutului pe partea dreaptă a acestui rău a armatelor Frontului al doilea Ucrainean, a condus la luarea în prizonierat a numeroși militari români și germani. Și a dus practic la o catastrofă în combinație cu 23 august – lovitura de stat. I-a forțat practic pe germani să se retragă la vest de Carpați”, a mai spus doctorul în istorie.

Petru Pasenco, este fost profesor de istorie din satul Șerpeni, raionul Anenii Noi, iar după pensionare a activat în calitate ghid la Complexul memorial Capul de pod Șerpeni. „Capul de pod Șerpeni a fost creat în perioada 12-16 aprilie 1944, s-a făcut încercarea din 11 spre 12, să forțeze Nistru cu ajutorul plutelor și al bărcilor. Pontoanele rămăsese în urmă. Dar sovieticii au fost întâmpinați de un foc nimicitor al artileriei germane și s-au dezis. A doua zi, pe 12 aprilie, a fost construit un pod din butoaie deșarte, din bârne etc., vizavi de biserica din satul Tașlâc. Pe acest pod, ziua în amiaza mare, ostașii Armatei Roșii au forțat Nistrul, fără vreo împușcătură. Abia când au ajuns sub înălțime, din partea stângă a satului Șerpeni, au dat peste un cuib de mitraliere și au început împușcăturile. Timp de 4 zile au fost ocupate două linii de apărare ale Armatei Germane, din cele trei”, relatează Petru Pasenco.

Fostul profesor de istorie a menționat că acest Cap de pod, inițial, avea adâncimea de 3-4 kilometri, iar lungimea – de 7-8 kilometri. În acest teritoriu intra satele Speia și Șerpeni, ultimul având și cea mai mare componentă. Capul de pod Șerpeni s-a menținut până pe 23 august. „Capul de pod Șerpeni a fost o momeală pentru germani. De la Șerpeni până la Chișinău sunt circa 30 de kilometri în linie directă, pe când de la Chițcani, distanța era mult mai mare. Și germanii credeau că de aici vor porni Operația militară Iași-Chișinău. De fapt, se pregătea ofensiva de la Chițcani, nu de la Șerpeni, dar aici au fost menținut acest teritoriu, cu orice preț. Ostașii sovietici nu aveau voie să fugă peste Nistru. Dacă încercau, erau împușcați de mitralierii sovietici. A fost menținut cu orice preț ca să-i inducă în eroare pe germani”, a mai povestit Petru Pasenco.

Dezbaterea publică la tema „Efectele Operațiunii Iași-Chișinău la 80 de ani distanță” este a 40-a ediție de dezbateri din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.

Șeful Direcției juridice a Parlamentului, suspendat din funcție și cercetat pentru trădare de patrie, avea acces la toate documentele care circulă în legislativ, inclusiv la cele secrete. Despre aceasta au relatat Europei Libere subalterni ai lui Ion Creangă, deputați și surse de la Serviciul de Informații și Securitate. Potrivit surselor, șeful direcției ar fi participat regulat la ședințele închise din Parlament, inclusiv cu reprezentanți ai SIS. Totodată, funcționarul avea acces la informații atribuite la secret de stat forma 1, până în ianuarie 2025. Această formă se oferă celor mai importante persoane în stat, de la președinte, spicher, deputați, prim-ministru și membri ai Guvernului până la șeful SIS, directorul CNA sau guvernatorul Băncii Naționale. Funcția lui Creangă nu se regăsește însă în lista celor cu acces la forma 1, transmite IPN.
Oameni din SIS care cunosc detalii despre modul în care Ion Creangă ar fi cooperat cu rușii susțin că, în ultima perioadă, acesta le-ar fi transmis informații ce țin de acordul de securitate și cooperare economică dintre Republica Moldova și Franța, semnat în martie, la Paris, de președinta Maia Sandu și omologul său francez, Emmanuel Macron.
Timp de mai bine de un an, SIS a monitorizat activitatea șefului Direcției juridice a Parlamentului, suspectându-l de cooperare cu serviciile de informații ruse. În ziua reținerii sale, mulți dintre subalternii săi și chiar deputați cu care lucrase au fost șocați de veste. Creangă lucrează în această direcție mai bine de 30 de ani, iar din 2009 o conduce și are în subordine peste 20 de persoane.
Președinții de Parlament din toate legislaturile de la Independență încoace se consultau cu Ion Creangă, iar proiectele deputaților nu treceau fără un aviz din partea lui. Surse din Parlament și de la Securitate au spus Europei Libere că, după reținere, directorul SIS ar fi avut o discuție cu subalternii lui Creangă. Ei au primit răspunsuri la toate întrebările lor privind acuzațiile care-i sunt aduse lui Creangă și modul în care acesta ar fi interacționat cu reprezentanți ai Ambasadei Federației Ruse la Chișinău.
Deputatul Partidului „Acțiune și Solidaritate”, Oazu Nantoi, care a lucrat alături de Creangă pe această platformă, a spus Europei Libere că ceea ce s-a întâmplat recent este un „război între serviciile speciale”. El îl descrie drept o persoană care avea acces la toată informația și la toate documentele care circulau în Parlament. „Era foarte competent. Deputații se consultau cu el pe chestiuni juridice ce țin de procedurile interne. El știa cum să facă un proiect de lege mai bun din punct de vedere juridic”, spune Nantoi.
Fosta deputată din partea liberal-democraților, Maria Ciobanu, spune că nu a fost surprinsă de acuzațiile aduse lui Creangă. „Am văzut cum știa să intre în grațiile tuturor spicherilor Parlamentului. Azi interpreta o lege, un amendament, o hotărâre, mâine, dacă intra un alt președinte, interpretările erau total diferite”, scrie Ciobanu într-o postare pe  Facebook.

IPN © 2024 Toate drepturile rezervate. Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al IPN.

De mai bine de trei decenii conflictul transnistrean a condamnat ambele maluri ale Nistrului și, în special, malul stâng, la subdezvoltare în plan economic și social, la un nivel de trai scăzut, la libertăți fundamentale viciate, la o lipsă de coeziune socială și la izolarea internațională din care, se pare că, încă nu există o ieșire. În aceste condiții aprecierea de conflict „blestemat” este tocmai potrivită pentru esența conflictului înghețat de pe malurile Nistrului, dar și pentru toate celelalte conflicte de același gen. Despre fenomenul conflictelor înghețate în spațiul post-sovietic în ansamblu, despre cauzele generale, trăsăturile comune, dar și despre modalitățile de soluționare au discutat participanții la dezbaterea publică: „Blestemul conflictelor înghețate și soluțiile lor”, organizată de Agenția de presă IPN.

Igor Boţan, expertul permanent al proiectului, a declarat că un conflict înghețat reprezintă o situație în care un conflict armat activ s-a încheiat, deși poate reveni din nou în fază „fierbinte”. „Un conflict înghețat în relațiile internaționale între entități statale recunoscute este un conflict în care ostilitățile active s-au încheiat, dar nu a fost încheiat un tratat de pace. „În ultima perioadă, termenul de „conflict înghețat” a fost aplicat în principal conflictelor separatiste post-sovietice, de obicei disputelor teritoriale din cadrul un state concrete”, explică expertul.

Potrivit lui, astfel de conflicte apar de obicei în anumite zone ale țărilor, cu anumit specific, care nu mai sunt sub controlul guvernelor centrale. Deși disputele rămân nerezolvate, lipsa de soluții la aceste probleme nu duce la creșterea activității armate. „Această situație slăbește poziția autorităților centrale și, totodată, încurajează alte state care îi susțin pe separatiști să se implice în treburile lor direct sau indirect. În acest sens, conflictele înghețate din spațiul post-sovietic sunt un rezultat al intereselor de politică externă a Federației Ruse după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991”, a precizat Igor Boțan.

Comentatorul politic Anatol Țăranu, doctor în istorie, a menționat că potrivit estimărilor experților, după destrămarea Uniunii Sovietice, în acest spațiu s-au înregistrat peste 170 de zone conflictuale. Este vorba despre conflicte latente sau foarte active. În cazul a 30 de conflicte, aceste aveau o formă activă, iar în 10 cazuri au ajuns la confruntări de război. Dintre cele mai recunoscute conflicte care au trecut prin fază fierbinte, cu siguranță este conflictul transnistrean, dar și conflictul din Crimeea care inițial a avut o formă latentă, dar a ajuns în fază fierbinte în contextul războiului de astăzi din Ucraina

Ex-ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă s-a referit la modul în care au apărut conflictele din Caucaz și care au fost cauzele principale ale izbucnirii. „Conflictul abhazian s-a conturat cu adevărat în perioada sovietică, mai exact în momentul destrămării. Era momentul în care dorința georgienilor de a-și crea propriul stat independent s-a ciocnit de rezistența din partea abhazienilor de a-și crea statul lor. În aceste condiții a izbucnit acel conflict fierbinte care continuă și astăzi și care a provocat numeroase victime, mai bine de 16 mii de oameni au murit în războiul georgian-abhaz. Și acest conflict continuă și astăzi, pentru că Rusia a recunoscut Abhazia în calitate de stat independent. Aceasta în pofida faptului că Abhazia nu mai este recunoscută într-o astfel de formă de niciun stat”, susține comentatorul 

Fostul vicepremier pentru reintegrare, Gheorghe Bălan, expert în securitate, a spus că diferendul transnistrean se deosebește semnificativ de alte conflicte din spațiul post-sovietic, deși există și trăsături comune. Ceea ce îl face deosebit este că pe ambele maluri ale Nistrului locuiesc aceleași etnicii – moldoveni-români, ruși ucraineni. Respectiv, acest conflict nu a avut la bază componentă etnică și nici cea religioasă. Or, pe ambele maluri, în mare parte locuiesc creștini ortodocși. De asemenea, între maluri nu au existat neînțelegeri istorice.

Potrivit expertului, apariția acestui conflict s-a conturat în perioada destrămării Uniunii Sovietice și în contextul tentativelor autorităților de la Moscova de a menține Republica Moldova în sfera intereselor sale. Gheorghe Bălan a precizat că motivele apariției au fost din afară și tot din afară a venit și sprijinul pentru mișcarea separatistă. Inițial, din partea autorităților centrale ale URSS, ulterior a Federației Ruse, care a susținut și susține până în prezent menținerea conflictelor înghețate din spațiul post-sovietic.

În anul 1992 au fost confruntări militare între malurile Nistrului, au fost tentative de influență și de implicare în politica din Republica Moldova. Ex-vicepremierul pentru reintegrare precizează că atunci și în toți acești ani, oamenii de pe ambele maluri nu au probleme de conviețuire. „Astăzi, zeci de mii de oameni se deplasează de pe un mal pe altul. Mii de locuitori ai regiunii transnistrene muncesc pe malul drept al Nistrului, iar 360 de mii de locuitori din regiune dețin cetățenia Republicii Moldova. Și, spre deosebire alte conflicte, în cazul nostru nu există componenta etnică, religioasă, oamenii pot conviețui, iar ideea integrării europene va contribui la apropierea malurilor și la identificarea compromisurilor în interesul cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului și al copiilor lor”, a mai spus Gheorghe Bălan.

Dezbaterea publică „Blestemul conflictelor înghețate și soluțiile lor” este ediția a 312-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.

Iurie Roșca, fost viceprim-ministru și vicepreședinte al Parlamentului în două legislaturi, a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru trafic de influență. Sentința a fost pronunțată de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, iar Roșca are obligația să nu părăsească țara până la definitivarea acesteia.

Potrivit Procuraturii Anticorupție, urmărirea penală a început în martie 2017, după un denunț. Investigațiile au arătat că, în decembrie 2009, în calitate de viceprim-ministru, Roșca a solicitat un milion de euro de la administratorul unei companii pentru a influența președintele Curții Supreme de Justiție în favoarea acestuia. În decembrie 2009 și martie 2011, Roșca a primit două tranșe de bani, în valoare totală de 227 mii de dolari, echivalentul a peste 2,7 milioane de lei.

Roșca și-a menținut nevinovăția pe tot parcursul procesului, care a durat peste cinci ani, susținând că nu a comis fapta incriminată. El consideră că este urmărit politic și că întreaga situație este o încercare de a-l discredita în calitate de politician și jurnalist.

Instanța l-a găsit vinovat de trafic de influență și l-a condamnat la 6 ani de închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu confiscarea a 227 de mii de dolari din contul lui Roșca în favoarea statului. Termenul de șase ani provoacă o nedumerire, deoarece procurorul a solicitat inițial o pedeapsă de 4 ani de închisoare, dar instanța l-a condamnat la șase ani.

Sentința poate fi contestată la Curtea de Apel Chișinău în termen de 15 zile. Roșca a declarat că va contesta decizia, considerând-o nedreaptă și motivată politic, dar nu-ți face mari speranțe că va fi achitat.

Persoaele care și-au schimbat locul de ședere după ultima participare la alegeri au dreptul să-și declare locul nou de ședere la organul administrației publice locale pentru a putea fi înscriși în lista electorală la secția de votare corespunzător locului șederii.
Comisia Electorală Centrală informează că, prin această procedură, alegătorul va fi înscris în lista electorală de bază, corespunzător locului șederii, cu mențiunea „Declarația de ședere” la rubrica „Notă”. Concomitent, alegătorul va fi radiat automat din lista electorală unde acesta își are domiciliul sau reședința temporară valabilă.
La depunerea declarației, alegătorul va prezenta actul de identitate pentru confirmare. Registratorul va face mențiunile necesare în Registrul de Stat al Alegătorilor și va elibera o recipisă privind confirmarea faptului declarării locului nou de ședere.
Termenul de depunere a declarațiilor este de cel târziu cu 25 de zile înainte de ziua alegerilor, adică 25 septembrie inclusiv.
Declarațiile depuse pentru scrutinele anterioare nu sunt valabile.
Pe 20 octombrie în Republica Moldova vor avea loc alegeri prezidențiale și referendumul constituțional cu privire la aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.