Politic
Istoria zbuciumată a societății moldovenești a fost marcată de dubla tragedie a refugiaților din 1940 și 1944, atunci când soarta moldovenilor a fost decisă de către marile puteri, reprezentate de un stat agresor, fără ca aceștia să fie întrebați în vreun fel în ce țară vor să trăiască. În prezent există cel puțin două motive operative pentru abordarea acestei teme, unul dintre ele fiind rezultatele recentelor alegeri prezidențiale din SUA. Or, încă în campania electorală președintele american ales promitea un deznodământ mai apropiat al războiului ruso-ucrainean, dar nu a precizat cum anume. Orice schimbare radicală de situație în războiul din vecinătate nu are cum să nu afecteze semnificativ și situația din Republica Moldova, despre aceasta s-a vorbit de nenumărate ori până acum. Al doilea motiv reiese din rezultatele recentului referendum constituțional prin care societatea moldovenească și-a confirmat acordul de a fi parte a Uniunii Europene. Iar aceasta înseamnă că, spre deosebire de anii 1940 și 1944, dar și de anul 1812, s-ar putea ca de data asta moldovenii să aibă un cuvânt de spus de care parte a unei eventuale noi „cortine de fier” vor să se pomenească, dacă se va ajunge la un asemenea scenariu în politica internațională. Care pot fi scenariile pentru Republica Moldova în noile condiții politice și geopolitice, care ar fi motivele lor și ce este de făcut pentru a evita retrăirea unor evenimente tragice din istoria noastră – au discutat invitații dezbaterii publice „Dubla tragedie a refugiaților din 1940 și 1944”, organizată de Agenția de presă IPN.
Igor Boţan, expert permanent al proiectului, a declarat că refugiații sunt persoane, care au fost forțate de circumstanțe să-și părăsească țara de origine din cauza războiului, violenței și persecuției, și au traversat o frontieră internațională pentru a găsi siguranță. „În sensul Convenției ONU de la Geneva din 1951 și al protocolului său special, refugiații, din cauza unei temeri întemeiate de a fi persecutate pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau politic, se află în afara țării de baștină și nu pot sau, din cauza acestei frici, nu doresc să beneficieze de protecția țării respective”, explică expertul.
Potrivit lui, deportarea este expulzarea forțată a unei persoane sau a unei întregi categorii de persoane într-un alt stat sau o altă localitate, de obicei sub escortă. Astfel, refugiații își părăsesc locurile sub presiunea circumstanțelor, iar deportații – forțat de autorități sau de ocupanți. „În URSS, deportarea a fost o formă de represiune, acționând ca un fel de instrument al politicii demografice și naționale sovietice. Atât indivizii cât și națiunile întregi recunoscute de autoritățile oficiale ca fiind periculoase din punct de vedere social au fost supuse deportării. Deportarea popoarelor reprezintă relocarea forțată a cetățenilor pe motive naționale și sociale în diferite regiuni ale URSS. În funcție de motivele deportării și de nevoile economice ale statului, locurile de deportare au fost diverse – Siberia, Kazahstan, Asia Centrală și altele. În anii 1942-1945, inguși, kalmâci, germani, finlandezi, tătari din Crimeea, karachais, ceceni, balkari, turci meskheți și alte popoare, care trăiau pe teritoriul Uniunii Sovietice au fost deportate pentru că, chipurile ar fi cooperat cu ocupanții naziști”, a menționat Igor Boțan.
„Cât ține de sferele de influență, acestea reprezintă pretenția dreptului exclusiv al unor țări sau imperii de a supraveghea o altă țară sau de a participa la stabilirea echilibrului de putere, influențând politicile altor state. Ca atare, aceste zone sunt o manifestare a rivalității internaționale între puteri egale. Istoria arată că marile puteri creează sfere de influență pentru a limita autonomia statelor mai mici și, prin urmare împiedică concurenții să intre pe piețele de desfacere a acestora, privează alte puteri de influență în regiune, întărindu-și propriile poziții, precum și refuză potențialilor adversari oportunitatea de a utiliza strategic teritoriul sau resursele statelor etc.”, a mai spus Igor Boțan.
Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, președinte al Asociației Istoricilor din Moldova „Alexandru Moșanu”, a declarat că pe 1 septembrie 1939, Germania, după ce semnase mai devreme cu Uniunea Sovietică un tratat de neagresiune cu un protocol adițional secret, prin care cele două puteri ale timpului împărțeau între ele Europa de Est, iată că atacă Polonia, iar polonezii au fost nevoiți să se refugieze. Atunci, în spațiul românesc, inclusiv în Basarabia s-au refugiat foarte mulți polonezi, chiar și militari cu familii
„Noi, românii ne-am pomenit cu acest fenomen din timpul celui de-al Doilea Război Mondial – în jur de 50 de mii de polonezi au venit pe teritoriul României. Atitudinea autorităților și a populației românești față de acești refugiați a fost foarte pozitivă. Polonia și-a depozitat aici o parte din tezaurul pe care îl aveau polonezii. Astfel România i-a omenit pe acești polonezi. O parte dintre ei s-a refugiat în perspectivă în Marea Britanie, dar în ceea ce privește tineretul, domnișoarele – au fost admise la studii în universitățile din România. Guvernarea României nu se temea că o să aibă de pierdut, pentru că în custodia administrației românești era o parte a tezaurului Poloniei”, relatează istoricul.
Președintele Asociației Istoricilor din Moldova „Alexandru Moșanu” a menționat că URSS se implică în al Doilea Război Mondial pe data de 17 septembrie 1939, respectiv, sovieticii au promovat politici pe care le mai avusese în trecut, inclusiv aplicând metoda deportărilor. „În privința Basarabiei, Punctul 3 al Protocolului adițional secret prevedea că Uniunea Sovietică are interes față de acest teritoriu. Și iată că după căderea Franței pe 22 iunie 1940, la patru zile, pe data de 26 iunie, Uniunea Sovietică înaintează României prima notă ultimativă, pe 27 – a doua notă ultimativă, iar pe 28 iunie, tancurile sovietice au trecut frontiera pe Nistru”, spune Anatol Petrencu.
„Istoricii știu foarte bine că regele Carol al II-lea, care era și comandant suprem al trupelor militare, nu a luat măsuri pentru ca să anunțe populația, să organizeze evacuarea. Deși era această teamă, frică, autoritățile îi linișteau pe oameni. Și iată că pe 28 iunie se întâmplă ceea ce s-a întâmplat, dar autoritățile române nu erau pregătite ca să evacueze populația în condiții cât de cât acceptabile. Cu greu, a fost retrasă armata română. După 3 iulie, frontiera impusă de sovietici pe Prut a fost închisă, iar valul de refugiați a fost oprită. Astfel, în prima categorie de refugiați sunt cei care au reușit să fugă între 28 iunie-3 iulie, istoricii au numărat peste 100 de mii de oameni, inclusiv militari, persoane din administrație, oamenii înstăriți care au avut posibilități să se deplaseze etc. Autoritățile române de la București nu au reușit să efectueze în condiții cât de cât acceptabile această evacuare, pentru că trupele rusești au devansat retragerea și populației civile, și a militarilor de pe teritoriul Basarabiei”, explică Anatol Petrencu.
La dezbateri a participat și scriitorul Iulian Ciocan, autorul romanului „Iar dimineața vor veni rușii”, care a văzut lumina tiparului acum aproape 10 ani. Cu titlu de ipoteză, romanul descrie un eventual scenariu de reeditare a anului 1940.
„Lucrurile nu s-au schimbat chiar foarte mult. Și acum atitudinea Federației Ruse pare în primul rând disprețuitoare. Nici măcar nu agresivă, dar disprețuitoare. Rusia ne-a privit atunci și ne privește acum disprețuitor. Senzația mea este că Rusia se crede undeva sus, iar noi suntem undeva jos, pe un palier inferior. Ea ne privește de sus în jos, ca o putere mare, ca o forță, care pur și simplu pândește momentul în care să te strivească. Mie îmi plăceau distopiile și m-am gândit să scriu o distopie. M-am gândit că istoria se repetă și în fond este posibilă o nouă invazie a Federației Ruse din simplul motiv că Rusia are convingerea că acest teritoriu îi aparține de drept. Și în clipa în care ai această convingere că acest teritoriu îți aparține, tu revii atunci când ai posibilitatea și îl recuperezi”, a declarat Iulian Ciocan.
Scriitorul s-a referit și la diferența dintre fenomenul refugierii care i-a marcat pe cei plecați în România și fenomenul deportărilor care i-a marcat pe foarte mulți rămași acasă. „S-ar părea la o primă vedere că soarta refugiaților a fost un pic mai bună, mai suportabilă decât cea a deportaților, pentru că ei cumva au evitat gulagul. Dar au avut și ei parte de foarte multe probleme. În familia mea, bunăoară, au existat oameni care au trebuit să plece în martie 1944 din cauză că aveau această convingere că Rusia va veni și vor fi deportați în Siberia. Deci, au devenit refugiați pentru a nu deveni deportați. Și au fugit, iar un verișor de al meu, în vârstă de doar un an, a rămas cu o mătușă pentru că părinții sperau că se vor întoarce și îl vor recupera. Nu s-au mai întors. Și el abia în 1964, cu permisiune autorităților sovietice, a ajuns în România și și-a văzut părinții”, povestește Iulian Ciocan.
Scriitorul a menționat că și refugiații care au venit în România puteau avea mari probleme. De exemplu, o rudă de a sa a trebuit să-și falsifice actele și să spună că s-a născut în România, pentru a putea obține un loc de muncă, dar și pentru a nu putea fi repatriat în URSS. Or, într-un astfel de caz, exista riscul să ajungă în Siberia.
„Impresia mea este că noi aici trăim într-un spațiu extrem de periculos, iar una dintre fricile noastre profunde este că rușii vor veni și ne vor ocupa, așa cum au făcut-o în 1812, în 1940. A mai existat și acest război din 1992, care tot a alimentat niște frici. Asta nu înseamnă, bineînțeles, că nu există oameni care au alte perspective, și care nu l-ar întâmpina pe Putin cu pâine și sare. Ei există, dar există și oameni cu mai mult discernământ, care au această frică. Și chiar cred că o revenire a Rusiei este foarte posibilă”, mai opinează scriitorul.
Dezbaterea publică la tema „Dubla tragedie a refugiaților din 1940 și 1944” este organizată în cadrul ciclului de dezbateri „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
Andrei Spînu se retrage din Guvernul Republicii Moldova și din Partidul Acțiune și Solidaritate. Anunțul a fost făcut într-o postare pe Facebook. Spînu a declarat că, deși a fost ținta unor atacuri repetate fără dovezi, a lucrat în interesul țării și consideră că decizia sa de retragere va permite o mai mare concentrare asupra problemelor importante pentru Moldova. Într-o conferință de presă, șefa statului, Maia Sandu a exprimat mulțumiri publice lui Andrei Spînu, pentru contribuțiile semnificative aduse în Guvern, apreciind schimbările inițiate în sectorul energetic și infrastructurii, inclusiv proiectele de modernizare a drumurilor și soluțiile pentru ieșirea din criza energetică.
Și președintele PAS, Igor Grosu, a transmis un mesaj, pentru Andrei Spînu. Grosu susține că Spînu a avut un rol important în consolidarea PAS și că a avut de luat decizii dificile în Executiv.
Deocamdată, responsabilii de la Guvern nu au comentat demisia ministrului, iar premierul a promis să anunțe remanierile guvernamentale în cursul acestei săptămâni. Andrei Spînu a fost ministru al Infrastructurii și Dezvoltării Regionale în Guvernul Gavrilița, iar în Guvernul Recean a ajuns în iulie 2023.
Președinta Maia Sandu a fost felicitată activ pentru victoria sa în alegerile prezidențiale de către lideri străini, care au subliniat importanța votului diasporei în rezultatul final. Premierul României, Marcel Ciolacu, a transmis un mesaj în care a apreciat implicarea moldovenilor de pretutindeni: „Moldovenii din întreaga lume scriu astăzi istorie”, a scris Ciolacu.
Înainte de finalizarea oficială a numărării voturilor, rezultatul fiind deja conturat, Maia Sandu a avut o ieșire publică în care s-a declarat învingătoare și a subliniat semnificația democratică a scrutinului. „Moldovenii au dat o lecție de democrație demnă de a fi trecută în manualele de istorie”, a afirmat ea, lăudând mobilizarea exemplară a cetățenilor.
În contrast, Kremlinul a contestat legitimitatea victoriei lui Sandu, criticând organizarea alegerilor. Autoritățile ruse au acuzat că „sute de mii de moldoveni, care locuiesc în Federația Rusă, nu au putut participa la alegerile prezidențiale” din cauza absenței condițiilor necesare pentru a vota. Aceștia au subliniat că, spre deosebire de moldovenii din statele europene, cetățenii din Rusia au fost privați de dreptul de a-și exprima votul, ceea ce, potrivit Kremlinului, a afectat rezultatul scrutinului.
Președinta în exercițiu a continuat să beneficieze de utilizarea abuzivă a resurselor administrative
În cadrul conferinței de presă în care au fost prezentate concluziile preliminare ale observatorilor internaționali, Lucie Potuckova, coordonatoarea specială și lidera observatorilor pe termen scurt din partea OSCE, a atras atenția asupra utilizării resurselor administrative în campania electorală, din partea președintei Maia Sandu.
Observatorii au menționat provocările persistente a campaniei electorale, cum ar fi interferențele străine și cumpărarea voturilor, factori care au continuat să afecteze desfășurarea procesului electoral. Totodată, OSCE a subliniat că acoperirea mediatică a fost neechilibrată, accentuând polarizarea existentă
În pofida problemelor evidențiate, Potuckova a mențioat că ziua alegerilor a fost bine organizată. Observatorii internaționali au raportat doar câteva nereguli procedurale, iar procesul de numărare și totalizare a voturilor a fost evaluat pozitiv. Organizarea eficientă a scrutinului în secțiile de votare a demonstrat deschiderea și capacitatea de dialog a cetățenilor moldoveni, chiar și într-un context politic polarizat.
Potuckova, a concluzionat că, în pofida tensiunilor sociale, procesul electoral a reușit să reflecte diversitatea opiniilor politice din Moldova.
Astăzi, moldovenii au început să aleagă Președintele țării pentru următorii patru ani, într-un tur decisiv care marchează lupta politică finală între Maia Sandu, candidata Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) și actuala șefă a statului, și Alexandr Stoianoglo, fostul Procuror General, susținut de Partidul Socialiștilor. Competiția pentru cel mai înalt fotoliu din administrația țării atrage atenția întregii națiuni.
Cele 1.988 de secții de votare de pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv 30 dedicate alegătorilor din stânga Nistrului, și-au deschis porțile încă de la ora 7:00, conform unui briefing al Comisiei Electorale Centrale (CEC). În același timp, alte 231 de secții sunt organizate în 37 de țări, funcționând în funcție de diferențele de fus orar.
Printre aceste secții de votare se numără și Biroul Electoral 29/1 din Soroca, care a început procesul de vot la ora 7:00. Șefa biroului electoral a declarat că toate măsurile necesare au fost luate în conformitate cu legislația electorală. Ea a demonstrat urna de vot goală în fața observatorilor, după care a sigilat-o corespunzător. „Am respectat toate reglementările pentru ca votul să se desfășoare corect și fără incidente”, a spus aceasta.
Observatorii prezenți au confirmat că procesul s-a desfășurat normal și fără obiecții. Totodată, reprezentanții OSCE au precizat că nu pot face declarații publice despre desfășurarea votului, limitându-se la raportarea către centrul din capitală.
Primii alegători care au venit să voteze au fost grăbiți, motivând că se tem de posibile cozi în timpul zilei. „Am preferat să votăm de dimineață pentru a evita aglomerația”, a declarat unul dintre votanți.
Toate secțiile se vor închide la ora 21:00.
В настоящее время в публичном пространстве ведутся горячие споры о том, каким должно быть отношение общества к тем десяткам тысяч избирателей, которые согласились продать свои голоса на президентских выборах и конституционном референдуме 20 октября. Относиться как к нарушителям или как к жертвам? В этом же ракурсе рассматривается вопрос о тех тысячах активистов, которые участвовали в организации массового подкупа голосов и чьи имена стали известны не совсем законным путем. Причины, методы и цели массовой коррупции избирателей, в том числе посредством иностранного вмешательства в выборы, но и цивилизованного выбора молдавских граждан, обсудили участники публичных дебатов „Вмешательство России в выборы в Молдове: цели, проявления, последствия”, организованных Агентством IPN.
Постоянный эксперт проекта Игорь Боцан заявил, что выборы являются формой участия граждан в общественно-политической жизни государства - важным институтом функционирования политической системы и политического режима и их легитимности. Таким образом, выборы представляют собой процесс избрания депутатов и должностных лиц путем голосования. Выборы обеспечивают систематическое обновление и подотчетность власти, тем самым защищая общество от застоя, злоупотреблений и опасности диктатуры.
„Выбор страны - это направление развития. Развитые и мощные страны создают свои собственные политические и экономические системы, создавая таким образом центры притяжения, на которые ориентируются другие страны, разделяющие те же ценности, и слабые страны, желающие присоединиться к успешным. Такое стремление, подкрепленное конкретными действиями, можно назвать выбором стран. Например, сейчас две страны, бывшие советские республики - Молдова и Грузия делают выбор между ЕС и Русским миром”, - пояснил эксперт.
Что касается иностранного вмешательства, Игорь Боцан отметил, что оно представляет собой вторжение одного государства во внутренние дела другого, нарушая его суверенитет. Вмешательство запрещено Уставом ООН, этот принцип лежит в основе международных отношений. Защищая независимость более слабых государств, принцип невмешательства направлен на защиту их от вмешательства и давления со стороны более сильных стран. Принцип невмешательства применим не в гуманитарной деятельности, а в сфере межгосударственных отношений.
Эксперт публичных политик, Сообщество WatchDog Андрей Курэрару считает, что на этих выборах мы увидели, как выглядит гибридная война и как иностранное государство вмешивается во внутренние дела Республики Молдова. Также было видно, как такая бедная и незащищенная страна, как Республика Молдова, может защитить себя от таких атак, в которых используются огромные суммы. А по данным полиции, только за последние два месяца против Республики Молдова было использовано около 39 млн. долларов.
По словам эксперта, для влияния на результаты выборов используются наиболее уязвимые слои общества. На этих выборах очень активно голосовала молодежь в возрасте от 18 до 25 лет, а также люди старшего возраста, которые больше всего были прдкуплены. Однако, говорит Андрей Курэрару, то, что произошло в Республике Молдова, - это триумф демократии над гибридной войной, это триумф воли народа, в том числе граждан диаспоры. И это несмотря на то, что некоторые, пытаясь расколоть общество, говорят, что молдаване за границей не должны участвовать в выборах.
Эксперт WatchDog утверждает, что, несмотря на вмешательство, люди должны голосовать, чтобы были реализованы верховенство закона, демократические процессы и восторжествовала воля народа. По его словам, выборы в Молдове в ближайшие периоды пройдут через всевозможные испытания, с большим внешним вмешательством, поскольку Россия не хочет терять Молдову из своей серой зоны влияния, в которой Молдова остается беспомощной и бедной, потому что так легче поддаться влиянию.
Пресс-секретарь премьер-министра Даниел Водэ отметил, что за 33 года демократии, с момента обретения Республикой Молдова независимости, выборы прошли с соблюдением всех правил, как отметили и международные организации. То, что произошло в 2024 году - массовый подкуп голосов показал, что демократия не дается один раз и навсегда, демократию нужно защищать.
По его словам, эти выборы охарактеризовались подкупом голосов, и очень важно, чтобы об этом подумали все члены общества. Все это происходит на фоне привитых гражданам нарративов о том, что их голос не имеет значения, потому что решение за них примут другие. Пресс-секретарь правительства заявляет, что в условиях демократии каждый голос имеет значение, голосование является важным моментом в демократических процессах. Все граждане Республики Молдова должны отвергать истории о том, что другие решают за них, потому что на самом деле каждый гражданин имеет голос, который представляет собой силу.
Даниел Водэ заявил, что явление электоральной коррупции носило массовый характер, а данные полиции свидетельствуют о том, что преступной группировке Шор посредством созданной системы удалось вовлечь в нее сотни тысяч человек. „В этой „пирамиде” было задействовано более 180 тыс. граждан, и самое опасное то, что они имели рычаги влияния более чем на 300 тыс. голосов. Мы видели и другие доказательства, например, как использовалась платформа российского банка, через которую было отправлено более 1,3 млн. сообщений, что подтверждено документально. Однако у нас есть победа демократии, несмотря на желание определенных сил, в том числе внешних, повлиять на демократические процессы в Молдове. Граждане, независимо от языка общения, региона, в котором они проживают, смогли решительно отвергнуть эти попытки. Люди должны мобилизоваться и защитить свою демократию”, - заявил пресс-секретарь правительства.
317-е дебаты на тему „Вмешательство России в выборы в Молдове: цели, проявления, последствия” из цикла „Развитие политической культуры посредством публичных дебатов” организованы Информационным агентством IPN при поддержке немецкого Фонда Ханнса Зайделя.
Astăzi, 27 octombrie 2024, a avut loc dezbaterea electorală a președintei în exercițiu Maia Sandu și contracandidatul său Alexandru Stoianoglo, fost procuror general. Ei au abordat subiecte majore legate de politica externă a Moldovei, cu accent pe orientarea pro-europeană promovată de Sandu și o abordare mai critică față de aceasta din partea lui Stoianoglo. De asemenea, s-au discutat teme precum independența justiției, relația cu autoritățile locale și integritatea procesului electoral. Dezbaterea a adus în prim-plan diferențele de viziune și acuzații reciproce dintre cei doi candidați.
Mai Sandu din start și-a început discursul cu atac, numindu-l pe adversar ”Calul lui Troian”.
La rândul său, Alexandr Stoianoglo, a spus că anume pe timpul lui, în calitate de procuror general, cei care au furat statul au fost trași la răspundere.
Pe parcursul dezbaterilor au urmat declarații și acuzații reciproce în diferite domenii, de la cel extern până la cel intern și personal.
La finalul dezbaterilor, fiecare candidat a formulat o adresare amplă către alegători, din care redăm câte o sugestie reprezentativă pentru poziția lor.
Integral dezbaterile le puteți viziona pe pagina noastră web sortv.md sau alte platforme sociale.
Comisia Electorală Centrală (CEC) a anunțat că, în urma alegerilor prezidențiale din 20 octombrie 2024, niciun candidat nu a reușit să obțină majoritatea absolută de voturi. În cadrul ședinței de astăzi, CEC a aprobat procesul-verbal privind centralizarea rezultatelor votului și a decis organizarea celui de-al doilea tur de scrutin.
Turul doi al alegerilor prezidențiale va avea loc pe 3 noiembrie 2024. La acesta vor participa primii doi candidați care au obținut cele mai multe voturi în primul tur:
- Maia Sandu, candidată din partea Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS);
- Alexandr Stoianoglo, candidatul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM).
În cadrul ședinței, CEC a aprobat și modelul buletinului de vot pentru turul doi, care va include doar numele celor doi candidați menționați. Tipărirea buletinelor va fi realizată conform tirajului stabilit anterior.
Votarea din turul doi se va desfășura pe baza acelorași liste electorale utilizate în primul tur, conform procedurilor legale în vigoare.
Se așteaptă ca detaliile suplimentare să fie publicate pe site-ul oficial al CEC.
După prelucrarea a 97,43% din procesele-verbale, Alexandr Stoianoglo, candidatul Partidului Socialiștilor, conduce clasamentul în raionul Soroca, cu 37,83% din voturi (12.911). Pe locul doi se situează Maia Sandu, candidata Partidului Acțiune și Solidaritate, cu 29,32% (10.007), conform datelor preliminare furnizate de Comisia Electorală Centrală (CEC).
Următoarele poziții sunt ocupate de:
- Renato Usatîi, Partidul Nostru – 15,69%
- Vasile Tarlev, Partidul pentru Viitorul Moldovei – 6,20%
- Irina Vlah, candidat independent – 4,17%
- Ion Chicu, Partidul Consolidării și Dezvoltării – 1,89%
- Victoria Furtună, candidat independent – 1,47%
- Octavian Țîcu, Blocul electoral „Împreună” – 1,42%
- Natalia Morari, candidat independent – 0,85%
- Andrei Năstase, candidat independent – 0,68%
- Tudor Ulianovschi, candidat independent – 0,48%
Conform Codului Electoral, dacă niciun candidat nu obține majoritatea absolută, adică cel puțin 50% din voturile valabile exprimate, va fi organizat un al doilea tur de scrutin. Acesta va avea loc între primii doi candidați, în termen de două săptămâni de la data primului tur.
Rezultatele rămân provizorii până la finalizarea procesării tuturor proceselor-verbale.
După prelucrarea a 97,43% din procesele verbale, Maia Sandu, candidata Partidului Acțiune și Solidaritate, se menține în fruntea clasamentului cu 41,76% din voturi. Alexandr Stoianoglo, candidatul Partidului Socialiștilor, ocupă locul secund cu 26,38% din sufragii, conform datelor preliminare publicate de Comisia Electorală Centrală (CEC).
Pe următoarele poziții se clasează:
- Renato Usatîi, Partidul Nostru – 13,77%
- Irina Vlah, candidat independent – 5,47%
- Victoria Furtună, candidat independent – 4,53%
- Vasile Tarlev, Partidul pentru Viitorul Moldovei – 3,24%
- Ion Chicu, Partidul Consolidării și Dezvoltării – 2,10%
- Octavian Țîcu, Blocul electoral „Împreună” – 0,93%
- Andrei Năstase, candidat independent – 0,65%
- Natalia Morari, candidat independent – 0,62%
- Tudor Ulianovschi, candidat independent – 0,52%
Conform prevederilor Codului Electoral, dacă niciun candidat nu obține cel puțin 50% din voturile valabile exprimate, va fi organizat un al doilea tur de scrutin. Acesta se va desfășura între primii doi candidați, în termen de două săptămâni de la data primului tur.
Rezultatele rămân provizorii până la prelucrarea finală a tuturor proceselor verbale.
Pagina 6 din 38