„La Soroca, visul prinde aripi”. Sub acest deviz s-a desfășurat conferința regională a Asociației Femeilor Antreprenoare din Moldova, care a reunit peste 50 de femei din nordul țării. Evenimentul a fost un prilej de inspirație și de încurajare, de informare și de împărtășire a poveștilor de succes.

CAROLINA BUGAIAN, PREȘEDINTA AFAM: „Ne dorim ca fiecare fată și femeie din Moldova să-și realizeze visul care prinde aripi. Doar împreună ne putem ajuta și inspira pentru a construi comunități puternice și un viitor frumos pentru copiii noștri.”

Pe lângă poveștile de succes ale femeilor care și-au construit deja afaceri, participantele au fost informate despre programele și oportunitățile oferite de Guvern, Uniunea Europeană și organizațiile partenere – de la granturi și instruiri, până la posibilități de export și dezvoltare regională.

DOINA NISTOR, MINISTRĂ A DEZVOLTĂRII ECONOMICE ȘI DIGITALIZĂRII: „Guvernul a sprijinit deja peste 180 de femei să deschidă și să dezvolte afaceri. Ne dorim ca această comunitate să crească, să-și acorde mentorat și sprijin, pentru că acolo unde se implică femeile apar rezultate și succes.”

Conferința AFAM de la Soroca a arătat că visul prinde aripi atunci când femeile își unesc forțele, beneficiază de sprijinul instituțiilor și cred în puterea lor de a construi viitorul acasă, în Republica Moldova. Evenimentul s-a încheiat cu o vizită la Cetatea Soroca, simbol al orașului și loc de inspirație pentru noi începuturi.

Detalii urmăriți in reportajul video

De la una dintre cele mai sărace economii ale Uniunii Europene, la un campion al inovației și creșterii economice. În doar 20 de ani, Lituania și-a triplat veniturile, a atras miliarde din fonduri europene și a devenit un pol pentru tehnologie, științe ale vieții și industria de apărare. O transformare spectaculoasă, construită pe investiții inteligente și viziune pe termen lung.

La momentul aderării la Uniunea Europeană, economia Lituaniei era una dintre cele mai slab dezvoltate pe fondalul celor 10 state-candidate. După două decenii, în 2024, potrivit Trading Economics, Produsul Intern Brut al țării a înregistrat una dintre cele mai mari creșteri: de 2,4%, atingând maxima istorică de circa 85 miliarde de euro.

Agila Barzdiene, viceministra economiei si inovației, Lituania: ”Cred că cea mai mare realizare a noastră a fost faptul că am reușit să transformăm criza într-o oportunitate. 00.59 De exemplu, după criza financiară din 2008, Lituania a creat un mediu cu adevărat competitiv pentru dezvoltarea sectorului FinTech. În contextul pandemiei, Lituania a creat un mediu foarte prietenos pentru dezvoltarea sectorului social și a științelor vieții, iar în acest moment, când avem în curs războiul în Ucraina și ,din punct de vedere geopolitic, toată lumea în Europa este preocupată de asigurarea securității, noi dezvoltăm industria noastră de apărare și încercăm să creăm cele mai avansate posibilități de reglementare a infrastructurii pentru dezvoltarea sectorului.”

În 2004, salariul mediu în Lituania echivala cu suma de circa 300 euro lunar, iar în prezent acest indicator atinge cifra de 1700-1800 euro. Pensia minima în Lituania este de circa 400 EUR, iat în medie un pensionar primește peste 600 EUR. Toate acestea, spune vice ministra economiei si inovației Agila Barzdiene,
Este rezultatul unei creșteri sistemice a economiei, și nu al unui succes de moment.

Agila Barzdiene, vice ministra economiei si inovației, Lituania: ”Aș menționa, în primul rând trei din cele mai dezvoltate domenii. Este vorba despre informații și comunicații, apoi inginerie și științe ale vieții. Dar, din ceea ce am observat în ultimul an, cu siguranță este și dezvoltarea Tehnologiei financiare. Și, în ultimul an, suntem foarte puternici în industria de apărare.”

Începând cu 1 ianuarie 2019 Ministerul economiei din Lituania a devenit și al inovației, dat fiind faptul că întreaga economie globală se reinventează, iar fără inovații, susține Agila Barzdiene, nu poti edifice o economie modern și competitivă.

Agila Barzdiene, vice ministra economiei si inovației, Lituania: ”Lituania este foarte avansată în ceea ce ține de serviciile e-guvernare. Putem face aproape totul online: de la operațiuni bancare la crearea unei start-up-uri sau a unei afaceri. Chiar și străinii pot solicita online permisul de ședere în Lituania. ….Când ne gândim la progresul economic și la transformarea economiei, nu putem face acest lucru fără inovare. Acum, Lituania cheltuiește aproximativ un procent din Produsul Intern Brut pentru cercetare și dezvoltare, dar depunem tot efortul ca în timpul apropiat să dublăm această sumă, iar până în 2030 să majorăm aceste alocări până la 5% din PIB.”

De la aderare și până în prezent Lituania a primit din fonduri europene peste 18 miliarde de euro, bani nerambursabili. Aceste resurse au fost direcționate pentru construcția de drumuri, sisteme de alimentare cu apă și canalizare, pentru dezvoltarea afacerilor, digitalizării, dar și a culturii.

Când Lituania a acceptat să închidă centrala nucleară de la Ignalina pentru a intra în Uniunea Europeană, părea o sentință pentru orașul construit în jurul ei. Mii de oameni și-au pierdut locurile de muncă, iar exodul părea inevitabil. Cu sprijin masiv din partea UE, Visaginas a reușit însă să se reinventeze: industria s-a diversificat, companii internaționale au venit, iar oamenii au găsit noi oportunități. Experiența lor arată Moldovei că uneori renunțarea la o aparentă „stabilitate” poate deschide calea către un viitor mai prosper și mai sigur.

Edificarea Centralei nucleare de la Ignalina a durart din 1974, etapa de proiectare până în 1985, când etapizat au fost dat în exploatare cele două blocuri. Ea asigura peste 70 la suta din tot necesarul de energie electrică a Lituaniei. Însă, după dezastrul de la Cernobîl din aprilie 1986, Centrala de la Ignalina a provocat multe semne de îngrijoare, or ea utiliza acelasi tip de reactoare și, la fel, nu exista o izolare robustă a clădirii. Din aceste motive, Uniunea Europeană a condiționat aderarea Lituaniei la comunitate cu închiderea unităților existente ale centralei.

Evghenii Șuklin, deputat, Seimasul Lituaniei: „Din câte îmi amintesc, existau îngrijorări cu privire la modul în care va avea loc această tranziție, pentru că viața cu o centrală nucleară funcțională era destul de stabilă. Muncitorii centralei aveau venituri bune.”
Activitatea Blocului 1 a fost oprită în 2004, iar a Blocului 2 – în 2009.

Inna Daukshene, specialist superior pentru comunicare:«Încă mai trăiam cu speranța că poate ce-a de-a doua unitate va fi închisă mai târziu decât 2009. Dar aceasta a fost una dintre condițiile pentru ca Lituania să adere la Uniunea Europeană. Desigur, oamenii aveau un sentiment de tristețe: fiindcă centrala era creația lor, pe care au gestionat-o și în care au fost investiti foarte mulți bani”.
La Centrala Nucleară de la Ignalina, în timpurile bune activau circa 5000 de specialiști veniți din Rusia și alte colturi ale Uniunii Sovietice. Pentru ei, practic pe loc gol, dar într-o zonă foarte frumoasă a fost edificat orașul Visaghinas. Închiderea Centralei marca și destinul acestui oraș, iar o parte din locuitori a început să emigreze.
Evghenii ȘUKLIN, deputat, Seimasul Lituaniei: „Odată cu stația, s-au închis și întreprinderile care o deserveau. Evident, a existat un flux de migrație. Apoi s-a stabilizat la 20 de mii. Infrastructura orașului este proiectată exact pentru un asemenea număr de locuitori.”După blocarea celor două reactoare a demarat o nouă etapă a activității Centralei: dezafectarea. Este vorba de procesul foarte complex și costisitor, dar Uniunea Europeană a acoperit partea leului din cheltuieli.

Inna Daukshene, specialist superior pentru comunicare: „Aderarea la UE a fost de mare ajutor. 86% din finanțarea pentru închiderea centralei sunt bani europeni. Fără aceștia, ar fi fost foarte dificil pentru noi, o țară mică. În ceea ce privește angajații, am reușit să-i păstrăm pe oameni. Desigur, nu pe toți, dar obiectivul principal a fost să păstrăm personalul.”
În prezent la Centrală activează circa 1600 de specialiști, care se ocupă de eliminarea combustibilului nuclear, deconectarea de la rețea, demontarea echipamentelor, decontaminarea și, în cele din urmă, îngroparea deseurilor nucleare. Întreprinderile care anterior deserveau centrala nucleară s-au reprofilat și au devenit structuri autonome. Una dintre acestea confecționează produse din beton armat.
Voldemar GASPARAXIS, șef producere companie: ”Noi producem tot necesarul pentru edificarea blocurilor multietajate din beton armat. Pereți de tip clasic sau cu încălzire. La solicitarea comanditarilor, putem efectua lucrări de finisare sau putem aplica decorațiuni”

Dat fiind faptul că Lituania este membră UE și NATO, mediul de afaceri este unul prietenos mediului de afaceri, în țară și, inclusiv la Visaginas, au venit multe companii internaționale. Una dintre acestea este specializată în echipamente medicale și deține 15 la sută pe piața globală pe dimensiunea produselor medicală destinată asigurării respirației a bolnavilor aflați ân situații critice.

Gediminas ŠILEIKIS, managerul fabricii „Intersurgical” din Visaginas: „Aici lucrează 470 de oameni din Visaginas și noi ne extindem continuu. Această uzină este apreciată deoarece este foarte ergonomică. Muncitorii au condiții de muncă bune și salarii attractive. Uniunea Europeană, ne-a salvat. Eu am 36 de ani, copilăria mea a fost în alte timpuri decât cele europene. Îmi amintesc că aici nu era nimic. Acum nu doar în Vilnius sau orașe mari cum ar fi Kaunas, ci oriunde sunt fabrici multe și mari. Aici nu lucrează doar cel care nu vrea”. 

Evgenii Šuklin, fost sportiv de performanță, medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Londra în 2012, după încheierea carierei sportive, s-a implicat activ în procesul de reinventare a orașului Visaginas. Inițial în calitate de membru al consiliului local, iar ulterior de cea de parlamentar.
Evghenii ȘUKLIN, deputat, Seimasul Lituaniei: „Noi, ca politicieni, am înțeles că, dacă se reduce numărul de angajați la centrală, trebuie să discutăm cu agenții economici care ar putea să-i preia pe acești angajați, să-i recalifice. În oraș mereu se deschid întreprinderi noi. Recent s-a deschis o companie de logistică, avem și companii de IT care sunt destul de dezvoltate”.

Acum un deceniu, în locul serelor „Anykščių Šiltnamiai” era doar un câmp fără apă, drumuri sau electricitate. Astăzi, pe 10 hectare cresc roșii și castraveți BIO care ajung în magazinele din toată țara și peste hotare, cu susținerea fondurilor europene. Investițiile, tehnologia și disciplina au transformat o idee curajoasă într-o afacere agricolă de succes, care arată cum sprijinul UE poate schimba radical soarta fermierilor.

Până la adearea Lituaniei la Uniunea Europeană fermierii și locuitorii din mediul rural, la fel ca cei din Moldova, aveau mai multe temeri: că nu vor putea fi competititivi, că piața europeană nu va fi loaială, că vor veni străini să le procure pământurile și multe altele. În realitate, Uniunea Europeană le-a creat mai multe oportunități. Un exemplu în acest sens este gospodăria agricolă „Anykščių Šiltnamiai”. Managerul ei, Paulius Andriejavas, își amintește că, acum 10 ani, a putut fonda compania, doar pentru ca aproximativ jumătate din bani au fost oferiți din fonduri europene.

Paulius ANDRIEJAVAS, director, „Anykščių Šiltnamiai”: ”Când am început, era acum aproximativ 10 ani, a fost o investiție în câmp gol. Nu existau electricitate, apă, drumuri. Doar un câmp unde am construit primele trei hectare de seră. Atunci am obținut primul mare ajutor din partea Uniunii Europene. Am primit aproape 50% din fondurile de investiții. Din 7 milioane de euro, 2,8 milioane au fost acordate de UE pentru modernizare, astfel încât acest sector să nu moară.”

În prezent serele gospodăriei „Anykščių Šiltnamiai” se întind pe un spațiu de 10 hectare, pe care cresc pomușoare, 2 tipuri de castraveți, lungi și scurți, și 11 soiuri de roșii. Anual aici sunt produse circa 4 tone de tomate și în jur de 6 mii tone de castraveți.

Paulius ANDRIEJAVAS, director, „Anykščių Šiltnamiai”:”Săptămânal aici cultivăm 100 de tone de castraveți scurți și 20.000 de castraveți lungi pe zi. La fel, recoltăm aproximativ 100 de tone de roșii pe săptămână. + C6419 de la 1.26 Toate eforturile sunt de dragul consumatorilor, pentru că oamenii solicită deja calitate și nu ceva de genul unei mașini care face drum o lună până la tejghea. Azi colectăm marfa, iar mâine este deja pe tejghea. Așa funcționează rețeaua.”

„Anykščių Šiltnamiai” arată ca un orășel în care totul este divizat pe zone. Ea are un ciclu de lucru anual, și nu sezonier cum este în Moldova. O parte din procese sunt manuale, altele – automatizate.

Paulius ANDRIEJAVAS, director, „Anykščių Šiltnamiai”: ”După cum puteți vedea, lucrările de colectare și îngrijirea sunt manuale. Legarea, răsucirea, Tot ce ține de îngrijirea plantelor, peste tot este lucru manual. Gestionarea serelor se face automatizat. Mă refer la menținerea microclimei, la irigare, la economisirea căldurii.”

Toate produsele companiei sunt crescute în regim BIO. În acest scop, ne spune directorul Paulius ANDRIEJAVAS, sunt adoptate mai multe măsuri de protecție. Angajații nu au voie să se deplaseze liber dintr-o zonă în alta. Situația în fiecare sector este monitorizată compiuterizat.

Paulius ANDRIEJAVAS, director, „Anykščių Šiltnamiai”: ”Vedeți, aceasta este protecția biologică. Acolo, în aceste căsuțe trăiesc insectele bune. Ele se răspândesc în sere. Avem și capcane. Pe ele ne uităm ce dăunători au intrat în seră. După asta agronomul decide ce protecție biologică să adopte. În acest sens, nu aplicăm niciun tratament chimic.

Plus la sistemul computerizat, în mod regulat, laboranții fac testări fizice.

Paulius ANDRIEJAVAS, director, „Anykščių Šiltnamiai”: ”Ea face parte din echipa agronomului. Acum măsoară valvele, verifică drenajul, ce procentaj este, câtă sare se conține, etc. Știți, cum spune agronomul nostru? Aici peste tot sunt pacienții noștri? În general, starea medie în spital este bună. Dar trebuie să înțelegem ce se întâmplă în fiecare secție separat. …În această seră, există 4 supapе, deci 4